Gagaita

   In  primavara trecuta, cand puhoaiele au venit in salturi la vale, au umflet garla si au adus cu ele un pui de gasca, in ograda bunicilor Georgianei. Era slab, ciufulit si sleit de puteri. Gatul ii era lung ca de lebada, iar ciocul rotunjit si galben. Il adusera apele din tulburi departari, prins intr-o plasa de crengi si fire de iarba.  I-am spus "Gagaita", pentru ca flamanda sau satula, fara alegere, gagaia de mama focului. Mai ales cand uliul dadea tarcoale curtii cu pasari, Gagaita salva intotdeauna " Mica Roma" cu tipetele ei. La fel facea si cand pisica Mieunica o privea cu ochii pofticiosi: gagaia pana se lasa mata pagubasa de ispita. Cand o intampina pe "amazoana" Georgiana, care revenea de la camp calare pe cainele Harbuzache, Gagaita tipa de bucurie pana la raguseala.
   La mancare nu se sfia deloc: manca cu pofta si fara alegere. Ii mergea bine si crestea ca din apa. Indata s-a facut o gasca dolofana care domina curtea pasarilor. dar a venit si vremea maturitatii, cand Gagaita, atinsa de fiorii iubirii  si-a dorit un partener. Si cum cu dragostea nu-i de gtlumit, stapana casei s-a gandit sa-i aduca cativa pretendenti Gagaitei: unul a fost din Suceava, altul din Timisoara. Amandoi erau gansaci ferchiesi si cu noroc la urmasi, pentru ca prin curtea de pasari s-au perindat sumedenii de generatii gagaitoare. Harnica la mancare , dar si la  ouat, gasculita lasa zile insir cate un ou in ciubarul ei de langa cotetul lui Guit. Dupa fiecare ou isi anunta isprava printr-un "ga-ga" rasunator, si de fiecare data era rasplatita de gospodina casei cu hrana aleasa si plimbare prin livada.. Era spatiul ei recompensatoriu de retragere. Raiul ei vegetal unde se bucura de iarbe, flori , seminte si fructe.( Nu le dau dreptate celor ce spun " proasta ca o gasculita"!)
   Ca mama, Gagaita a fost fara repros. Isi ocrotea odraslele, le plimba, le supravechea la mancare, le ducea la balta. Cand vroiau sa se fereasca de puterea soarelui , Gagaitele se trageau la umbra gardului sau a cerdacului sau plecau la scaldat la helesteul din apropiere. Inotau cu eleganta, faceau scufundari ingraznete si, din cand in cand, ridicau ciocurile cu cate un pestisor. Inapoierile de la balta erau tot in cardul in sotit de ambi parinti. Gagaita gagaia , iar gansacul sasaia, si nici o gasculita nu miesea din front.
  Asa s-au repetat " Evenimentele" vreme de sapte ani pana cand intr-o zi, cand Gagaita si-a simtit sfarsitul aproape si a plecat departe de casa. Departe, ca sa nu o gaseasca moatea, sau poate ca sa nu isi intristeze stapanii... Cand si-a dat sfersitul a facut-o tot langa garla, si tot cand au venit pohoaiele mari; asa s-a intamplat. A gasit-o stapana incalcita printre ierburi si crengi in cotol garlei unde era malul o leaca surpat. cu mare jeale a fost ingropata la capatul ogorului.

7 comentarii:

  1. Frumoasă povestirea ta. Tu ai scris-o singurică?
    Trebuie să îţi spun şi eu ceva, despre nişte puişori.
    Unii galbeni, alţii alte culori.
    Nu au mămică deoarece i-a scos din ouă o clocitorie (Au ieşit 22 din 60 de ouă. Deci recunosc drept mămică ceva care scoate un sunet de motoraş electric.
    Zilele trecute i-am lăsat afară prima dată. Erau erau de miraţi şi speriaţi. Poate li se părea că lumea e prea mare.
    Dar s-au obişnuit repede şi au pornit să exploreze lumea pe care au descoperit-o. Ciugueau te miri ce deşi nu i-a învăţat nimeni.
    O ticăloasă de mâţă, profitând de faptul că nu suntem atenţi, a furat doi în două zile (da' nu-i bai, poate o prinde Tobi căţelul şi garantat că nu o să-i placă ce păţeşte). E un cat-killer veritabil.
    Ei bine,ieri am pus clocitoria să se aerisească şi pentru câteva minute i-am pornit ventilatorul ca să se usuce mai bine.
    Toţi puişorii s-au adunat repede cum fac când îi chiamă cloşca.
    Poate au simţit şi ei că au o mămică ... :)
    P.S. Poate te amuză poza de pe link ...

    http://wow2now.files.wordpress.com/2009/08/pui_colorati_reuters.jpg

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru vizită.Aceasta poveste este din Formula AS dar n-am luat-o cu copy paste,am scris-o eu singura.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasă poveste, scrisă de un copil frumos la o vârstă la fel de frumoasă... Am lângă mine trei pisici, mame şi 11 odrasle mici, negre şi tărcate... Te salutăm împreună!

    RăspundețiȘtergere
  4. Oau! 14 pisici! Te invidiez.Poate îmi trimiţi o poză. Eu nu mai am pisic fiindcă am un vecin omorâtor de pisici. L-a omorât pe Griulici şi pe Mirciulică, motăneii mei şi pe Grigore I şi Grigore al II-lea, birmanezii vecinei mele.
    Te rog să nu te superi că ţi-am răspuns cu întârziere dar am mâncat îngheţată şi sunt răcită rău.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am să-ţi trimit nişte poze cu colecţia mea de mâţe şi căţeluşi de-a lungul timpului.
    Cât despre fraţii Grigore, Griulici şi Mirciulică, ei sunt bine, acolo, sus, în Raiul Pisicilor, şi îl aşteaptă pe vecinul tău la cotitură...

    RăspundețiȘtergere
  6. Am un nou pisoi, se numeste Fredy si daca te ai uita cum e mana mea acuma, dupa ce m-am jucat cu el ai fi lesinat.

    RăspundețiȘtergere

HAI, SPUNE CEVA DACA POTI!