Gagaita

   In  primavara trecuta, cand puhoaiele au venit in salturi la vale, au umflet garla si au adus cu ele un pui de gasca, in ograda bunicilor Georgianei. Era slab, ciufulit si sleit de puteri. Gatul ii era lung ca de lebada, iar ciocul rotunjit si galben. Il adusera apele din tulburi departari, prins intr-o plasa de crengi si fire de iarba.  I-am spus "Gagaita", pentru ca flamanda sau satula, fara alegere, gagaia de mama focului. Mai ales cand uliul dadea tarcoale curtii cu pasari, Gagaita salva intotdeauna " Mica Roma" cu tipetele ei. La fel facea si cand pisica Mieunica o privea cu ochii pofticiosi: gagaia pana se lasa mata pagubasa de ispita. Cand o intampina pe "amazoana" Georgiana, care revenea de la camp calare pe cainele Harbuzache, Gagaita tipa de bucurie pana la raguseala.
   La mancare nu se sfia deloc: manca cu pofta si fara alegere. Ii mergea bine si crestea ca din apa. Indata s-a facut o gasca dolofana care domina curtea pasarilor. dar a venit si vremea maturitatii, cand Gagaita, atinsa de fiorii iubirii  si-a dorit un partener. Si cum cu dragostea nu-i de gtlumit, stapana casei s-a gandit sa-i aduca cativa pretendenti Gagaitei: unul a fost din Suceava, altul din Timisoara. Amandoi erau gansaci ferchiesi si cu noroc la urmasi, pentru ca prin curtea de pasari s-au perindat sumedenii de generatii gagaitoare. Harnica la mancare , dar si la  ouat, gasculita lasa zile insir cate un ou in ciubarul ei de langa cotetul lui Guit. Dupa fiecare ou isi anunta isprava printr-un "ga-ga" rasunator, si de fiecare data era rasplatita de gospodina casei cu hrana aleasa si plimbare prin livada.. Era spatiul ei recompensatoriu de retragere. Raiul ei vegetal unde se bucura de iarbe, flori , seminte si fructe.( Nu le dau dreptate celor ce spun " proasta ca o gasculita"!)
   Ca mama, Gagaita a fost fara repros. Isi ocrotea odraslele, le plimba, le supravechea la mancare, le ducea la balta. Cand vroiau sa se fereasca de puterea soarelui , Gagaitele se trageau la umbra gardului sau a cerdacului sau plecau la scaldat la helesteul din apropiere. Inotau cu eleganta, faceau scufundari ingraznete si, din cand in cand, ridicau ciocurile cu cate un pestisor. Inapoierile de la balta erau tot in cardul in sotit de ambi parinti. Gagaita gagaia , iar gansacul sasaia, si nici o gasculita nu miesea din front.
  Asa s-au repetat " Evenimentele" vreme de sapte ani pana cand intr-o zi, cand Gagaita si-a simtit sfarsitul aproape si a plecat departe de casa. Departe, ca sa nu o gaseasca moatea, sau poate ca sa nu isi intristeze stapanii... Cand si-a dat sfersitul a facut-o tot langa garla, si tot cand au venit pohoaiele mari; asa s-a intamplat. A gasit-o stapana incalcita printre ierburi si crengi in cotol garlei unde era malul o leaca surpat. cu mare jeale a fost ingropata la capatul ogorului.
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din activităţile umane.







Sunt două categorii de materiale poluante (poluanţi). Poluanţii biodegradabili sunt substanţe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Aceşti poluanţi devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună. Poluanţii nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze aceşti poluanţi din mediu.






Compuşii nondegradabili cum ar fi Diclor-Difenil-Tricloretan (DDT), dioxine, difenili policrorurati (PCB) şi materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare şi pot să urce în lanţul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compuşilor toxici pot să se depună pe suprafaţa plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un peşte mic care se hrăneşte cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un peşte mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu peşti mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numeşte bioacumulare.

Animale pe cale de disparitie

Animale disparute si animale pe cale de disparitie"In timp datorite influentei omului in natura si datorita schimbarilor climaterice multe animale au disparut sau sunt pe cale de disparitie. In urma vanarii nechibzuite au disparut din fauna tarii noastre bourul si zimbrul si numarul altor animale a scazut foarte mult.Peste 19.000 de specii de plante şi 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de dispariţie. Alte câteva mii de speciii ajung în pragul dispariţiei în fiecare an înainte ca biologii să le poată identifica. Principalele cauze ale dispariţiei speciilor de plante şi animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comercială (colectarea de plante, vânatul iraţional şi braconajul), distrugerile produse de către speciile aclimatizate şi poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezintă cea mai mare ameninţare pent

ru aceste specii.

Ajutatile,nu cumtarati obiecte din animale!Stiu ca am doar 9 ani,dar iubesc animalele!